Poveste
Trăim oniric
Regretând frumoasa realitate,
Părăsim sufleteşte viaţa
Prin apocalipsa viselor,
Vise de tranzit
Ce se scurg pe lângă noi,
Asemenea nisipului
Spulberat de vânt.
Privim luna plină
Aşezaţi în barca viselor
Care ne poartă plutind
Pe apele speranţei,
Convinşi că în palma noastră
Putem ţine molecula întregului univers.
Îmi rezerv drepturile asupra conţinutului de pe blog şi doresc ca acesta să nu fie folosit fără acordul meu. Mulţumesc!
Poveste
‘molecula întregului univers.’ asta mi-a placut cel mai mult
frumos, chiar imi place
“traim oniric”.de acord.
@ Alexa
sigur ai si inteles mesaju…daca tia placut..asta ma bucura cel mai mult…ms :*
@ Emma
“traim oniric” acum nu stiu cati dintre noi…inteleg macar sensul cuvantului oniric….
si app de ce ai zis tu….ca este de accord….nu stiu cati dintre noi traiesc oniric…ma bucur ca tia placut :*
frumoos “Convinşi că în palma noastră/Putem ţine molecula întregului univers.” – o convingere falsa care o pot echivala cu speranta.
da exact…nici nu ma asteptat sa nu intelegi poezia :*
ce chestie ca am ales in timpuri diferite, la poezii diferite, aceeasi imagine cu o barca!!!! mi se pare foarte interesant, parca am fi intrat pe o ciudata empatie
))
@ snake
da am observat si eu imaginea…ma…nimic nu e imposibil
foarte faina asta
bravo!
ma bucur mult ca iti place!!!
te mai astept pe la mine.
O seara placuta!
Superbă! Felicitări!
ms mult.
O seara placuta!
da e frumos bv….