Fire, in poezie
Creez, privind firul de fum
Ce îmi iese din ureche,
Ce uşor pluteşte
Prin faţa ochilori mei.
Încet lumina dispare,
Iar, firul de fum
Se despică în două fire
Care îşi pornesc traseul
Din ochii mei…
Fire ce acum, de foc fiind
Îmi încălzesc privirea
Îsetată de plăcerea
Imaginilor calde.
Privind orizontul
În faţă mi-se arată
Mulţimea de fire doritoare
De creaţie şi mister.
Fire ce îmi controlează, mâna
Care vrăjită de magia
Fumurilor, apasă cu tărie…
Papirusul însetat de cerneală,
Ce acum, devine neîncăpător
Lovit fiind,
De ploaia de cuvinte,
Ce se aşterne ca o cascadă
Plină de versuri-nspumate.
Uşor, firele de fum
Creează misterioasa…
Poezie.
Îmi rezerv drepturile asupra conţinutului de pe blog şi doresc ca acesta să nu fie folosit fără acordul meu. Mulţumesc!
Fire, in poezie
poezie despre creatie.frumos
@ Alexa
:* stiam ca o sa iti placa
si ma bucur!
O zi buna!
si uite ca firele au creat o ploaie superba de cuvinte !
si eu iti multumesc mult:*
>:D<
Minunat
chiar te pricepi la asa ceva…
ms mult:*
nu stiu cat de mult ma pricep…dar, stiu ca imi place mult!
Frate, hai ca vad ca “opinia publica” s-a atacat ca am facut eu mishteaux de poezia ta, ca ti-am masacrat creatiile. N-am absolut nimic cu tine, nici cu blog-ul tau de poezie. Asta sa fie foarte clar. Am citit ultima ta poezie, mi se pare ok. Am zis ca scrii in vers alb, dar nu ca o faci prost, execrabil sau dumnezeieste. Daca vreau sa fac mishteaux, n-o sa ma feresc pentru ca n-am de ce. Am vrut sa clarific lucrurile astea. Pana una-alta, insipratie maxima! Bafta!
P.S: Nu mi-am scris nici mail-ul nici adresa blog-ului ca sa n-ai impresia ca vreau sa-mi fac publicitate sau ceva de genu’…
@ Bogdan Falcescu
salut…omule…stai sa clarificam cateva lucruri…
odata ce ai avut curajul sa postezi “creatia ta” pe blog…inseamna ca ai si curajul sa primesti diferite pareri…e si normal.
eu nu ma supar…chiar imi pare bine…din greseli inveti…app de “opinia publica”…poate nu au inteles ce ai vrut tu sa spui….poate ca ei nu sunt obisnuiti cu critica…
eu iti multumesc pentru mesaj si pentru incurajari.
o zi buna!
Ma bucur ca gandesti inteligent si nu te ataci pentru ca unii sau alti vorbesc aiurea. Atata timp cat si tu si eu am ales sa ne facem publice gandurile, opiniile, evident ca cititorul are tot dreptul din lumea sa ma injure de mama sau sa ma vada ca pe un zeu. E un risc pe care ni l-am asumat. Cele bune!
Salutare,
Ce ai spus tu … e exact ce si eu am spus
…si sper ca te-am facut sa intelegi…ca poti critica sau lauda oricand poeziile mele. te mai astept pe la mine!
O seara placuta!
Hey, bine ai venit printre noi, cei cu “licenta web de scriitori”, ca sa parafrazez un poet de Ploiesti, asa cum ii place sa i se spuna, G.I.! Te-ai apucat de scris deci si nu oricum, ci ritmat, pasional, frumos si asta nu poate decat sa ma incante. Imi umple sufletul de bucurie aceasta transformare pe care am premeditat-o, deslusind-o demult, timid conturata in ochii tai… Nu am sa te gratulez cu cuvinte mari si nici nu am sa iti fac ferfelita poeziile, insa, cu permisiunea ta, alaturi de calde imbratisari, am sa iti subliniez ceea ce mie mi se pare deviant de la aceasta “ars poetica”(cu sensul figurat de arta poetica, si nu cu cel propriu pe care-l invatam intr-a 12-a)…
Am sa iti spun, pentru inceput, ca scrii bine alb si ca( si nu vreau sa fii dezamagit) nu te vad rimand… Insa cei mai rari si mai deosebiti poetici au fost Gellu Naum, Nichita Stanescu, Nicolae Labis, “vers-albistii” poeziei romane, asa cum au fost supranumiti. E un gen greu de poezie, uneori aproape imposibil de mentinut pe linia de plutire. Caci rima te inchide, te obliga, te ajuta sa nu bati campii intr-o masura destul de mare, sesizabila numai de catre poeti. Versul alb este lunecos, periculos, fatal de cele mai multe ori.
De ceva timp am inceput sa cochetez si eu cu dansul si sincer, sper sa posed intr-o buna zi vanitatea de a spune “uite, scriu ca gherasim!” si atunci am sa stiu ca si eu am reusit. Pana una alta ma incurca si ma incita in acelasi timp, abitionandu-ma sa cuceresc si acest “EVEREST” al mintii mele.
Talent in versuri, minune in viata, succes in lume!
Cu drag si pretuire,
Aiana… aceeasi.
@ Aiana
ms mult…am bagat la cap ce am simtit ca e un adevar! adica mai tot ce ai zis tu.
O seara placuta!
Imi place cum scrii si cred ca te pricepi. Ai un suflet sensibil si enigmatic. Iti doresc toate cele bune si fie ca muza inspiratiei sa fie mereu cu tine!
ma bucur ff mult pentru
Pustiule suferi din dragoste? Poeziile sunt fainutze da cam abstracte
Rectific…Suferi sigur. Bravo!!
Dar sa stii ca marii scriitori au suferit din dragoste.Deci ai sanse mari sa ajungi unu mare…Succes!!!
sincer! nu sufar din dragoste
) nus de unde a aparut impresia asta.
oricum, iti multumesc pentru sustinere:)
O seara buna!
O curiozitate : o fi ea, poezia, stare si creatie sau stare de creatie misterioasa si magica, dar sa fie poetul o persoana sau un ins indiferent?!?
graba fiind mare, gresit-am la tastare; am dat prea devreme, inainte de a preciza ca nu este nici o urma de ironie in intrebarea mea…. ‘curioasa’ .
Sarbatori frumoase!